Nu mai este un secret, noi am încercat toate căile posibile pentru a stăvili eroarea judiciară ce se întrevede, determinată bineînţeles de un apel admis fără echidistanţă, fără o analiză temeinică a stării de fapt, fără convingerea că actul de justiţie este cu adevărat ce se doreşte: am cerut strămutarea în cauza dos. nr. 6879/2005 în care inclusiv procurorul de şedinţă a pus concluzii de admitere dar cererea noastră totuşi s-a respins; am făcut toate apărările cuvenite în dos. nr. 2380/2004 al Tribunalului Satu Mare pentru ca S. P. să fie sancţionat pentru uzul de fals, infracţiune continuată şi astăzi dar rămasă nepedepsită; am sesizat despre toate acestea C.S.M. care prin adresa nr. 18071/SR/2005 ne transmite – într-un limbaj de lemn – următoarele, „Consiliul Superior al Magistraturii nu poate încălca principiul independenţei judecătorilor şi autoritatea de lucru judecat, nu poate desfiinţa o hotărâre judecătorească, nu poate exercita, în numele vreuneia din părţi, o cale de atac şi nu poate dispune rejudecarea, repunerea pe rol, revizuirea sau strămutarea dosarelor”. Şi astfel de răspunsuri date cererilor adresate acestui organism abundă; poate vom avea prilej în viitor de a le enumera şi analiza în detaliu.

Stai atunci şi te întrebi, nu ca jurist cu oarecare vechime, ci ca simplu cetăţean: ce a voit să spună legiuitorul în art. 322 punctul 4 teza finală când arată că „…dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” partea interesată poate introduce cerere de revizuire. Cui va adresa, cel interesat, cererea pentru sancţionare, (pentru a găsi apoi calea reparaţiei) este o întrebare legitimă în contextul celor de mai sus.

3. În acelaşi timp apare o contradicţie între cele de mai sus şi adresa dată în dos. nr. 209/P/05 din 29.11.2005 prin care referindu-se la un alt caz al nostru cu care am sesizat C.S.M. privindu-l pe O.A. primim ştirea: „vă comunicăm că s-a dispus declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru cercetarea judecătorilor Curţii de Apel şi prin indivizibilitate a Tribunalului Satu Mare, care au pronunţat deciziile la care aţi făcut referire în plângere , sub aspectul infracţiunii pre. de art. 246 c. pen.”